Simptome ale sindromului de șa goală (șaua mărită): Adesea sindromul este descoperit întâmplător, la un examen RMN făcut pentru alte motive. Când apar, simptomele pot include:
Cefalee: Durerea de cap este un simptom frecvent, deși nu este întotdeauna legată direct de șaua goală.
Tulburări ale vederii: Rareori, tracțiunea sau compresia nervilor optici poate duce la probleme de vedere, cum ar fi îngustarea câmpului vizual sau scăderea vederii.
Tulburări hormonale: Turtirea glandei pituitare poate afecta producția de hormoni pituitari, ceea ce poate duce la tulburări hormonale, cum ar fi deficiența de hormoni tiroidieni, insuficiența suprarenală sau creșterea prolactinei.
Tulburări ale ciclului menstrual la femei.
Slăbiciune musculară și oboseală.
Cauze ale sindromului de șa goală: Sindromul de șa goală poate avea diverse cauze, inclusiv:
Forma primară: Apare atunci când membrana care acoperă șaua (diafragma șeii) este incompletă și lichidul cefalorahidian pătrunde în șa. Este mai frecventă la femei, la persoanele cu obezitate sau hipertensiune arterială și la cele cu presiune intracraniană crescută.
Adenom hipofizar tratat sau necrozat: Șaua poate deveni „goală” după operația sau radioterapia unei tumori hipofizare ori după necroza (apoplexia) acesteia.
Radioterapia craniană anterioară: Expunerea la radiații poate crește riscul de dezvoltare a sindromului de șa goală.
Tratament al sindromului de șa goală: Tratamentul sindromului de șa goală depinde de cauza subiacentă și de simptomele individuale ale pacientului. Opțiunile de tratament pot include:
Monitorizare: Dacă nu există simptome și analizele hormonale sunt normale, de obicei nu este necesar niciun tratament.
Medicamente: Pentru a corecta deficiențele hormonale, pot fi prescrise medicamente, cum ar fi corticosteroizi sau alți hormoni de substituție.
Chirurgie: Este rareori necesară, de exemplu în cazul scurgerii de lichid cefalorahidian pe nas sau al afectării vederii.
Este important ca pacienții cu sindrom de șa goală să fie evaluați de către un medic endocrinolog și, la nevoie, de un neurochirurg, pentru a determina cauza și a elabora un plan de tratament adecvat în funcție de circumstanțele individuale. Tratamentul timpuriu și adecvat poate ajuta la gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor.
