Odată cu trecerea timpului, corpul vitros poate începe să se lichefieze și să se retragă de pe suprafața retinei. Această retracție poate cauza fenomene precum "miodezopsii" (cum ar fi vederea unor "fire" sau "pete" plutitoare în câmpul vizual) sau "flashes" (descărcări luminoase percepute).
Tipuri principale de degenerescențe vitreene
Dezlipirea posterioară de vitros (DPV): Este cel mai frecvent tip de degenerescență vitreană. În DPV, marginea posterioară a corpului vitros se desprinde de retina. Aceasta este o parte naturală a procesului de îmbătrânire și apare de obicei în jurul vârstei de 60 de ani, dar poate avea loc mai devreme la persoanele miopice. Simptomele includ "pete" plutitoare și "flashes".
Formarea de lichid sineretic: Odată cu trecerea timpului, zone ale corpului vitros pot deveni mai lichide, ceea ce poate duce la formarea unor cavități pline cu lichid în interiorul gelului.
Formarea de opacități vitreene: Acestea sunt zone unde corpul vitros devine mai dens sau opac. Acestea pot cauza simptome similare cu petele plutitoare.
Complicații
Ruptură retiniană: Retracția corpului vitros poate trage retina, cauzând uneori mici rupturi. Aceasta este o afecțiune serioasă care poate duce la dezlipirea retinei dacă nu este tratată.
Dezlipirea retinei: Este o complicație gravă în care retina se desprinde de peretele posterior al ochiului. Simptomele includ o creștere bruscă a numărului de pete plutitoare, scăderea bruscă a vederii și apariția unei "perdele" în câmpul vizual.
Management și tratament
Majoritatea persoanelor cu degenerescență vitreană nu necesită tratament. Este important însă ca oricine experimentează o creștere bruscă a petelor plutitoare sau a flashes-urilor să consulte imediat un oftalmolog, pentru a exclude complicațiile precum rupturile sau dezlipirea retinei. În cazul în care aceste complicații apar, pot fi necesare tratamente precum laserul sau chirurgia vitreoretiniană.
