Dicționar medical · Boli ale oaselor, mușchilor și articulațiilor

Sindromul de strivire (Sindromul Bywaters)

Sindromul de strivire, cunoscut și sub numele de Sindromul Bywaters, este o afecțiune medicală gravă ce apare în urma strivirii prelungite a mușchilor și țesuturilor moi. Această condiție poate rezulta din accidente majore, cum ar fi cele de sub dărâmături în urma unui colaps de clădire, accidente de mașină sau orice alt scenariu în care membrii corpului sunt comprimați pentru o perioadă îndelungată. Sindromul este caracterizat prin distrugerea masivă a țesuturilor musculare (rabdomioliză) și eliberarea în sânge a produselor de degradare a acestora, cum ar fi mioglobina, care este toxică pentru rinichi.

Suplimente naturale

Doriți să vă susțineți organismul în mod natural?

Explorați selecția noastră din categoria „Articulații” – 13 produse, de la producători canadieni, cu lot și termen de valabilitate.

+10

Vezi suplimente: Articulații

Important: suplimentele nu sunt medicamente și nu tratează, previn sau vindecă boli. Pagina are rol informativ.

Simptome

Simptomele sindromului de strivire pot include:

Durere severă și umflare în zona afectată, care devine evidentă după eliberarea presiunii.
Urină de culoare închisă (cafea sau cola), rezultat al rabdomiolizei.
Slăbiciune generalizată sau în membrele afectate.
Stare de confuzie sau pierderea conștienței în cazuri severe.
Probleme renale, inclusiv insuficiență renală acută, datorită încărcării excesive cu mioglobină.

Cauze

Cauza directă a sindromului de strivire este comprimarea prelungită a țesuturilor, care duce la deteriorarea musculară extinsă și la eliberarea de substanțe toxice în circulația sanguină. Fără tratament prompt, toxinele pot cauza daune severe organelor, în special rinichilor.

Tratament

Tratamentul pentru sindromul de strivire include:

Îngrijire medicală de urgență și monitorizare atentă a funcției renale și a nivelurilor de electroliți.
Administrarea de lichide intravenos în cantități mari pentru a ajuta la diluarea și eliminarea toxinelor din sânge.
Tratamente pentru menținerea funcției renale și prevenirea insuficienței renale, cum ar fi dializa în cazuri severe.
În funcție de severitate, poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru a reduce presiunea în zonele afectate sau pentru a repara țesuturile deteriorate.
Controlul durerii și suportul psihologic pentru a ajuta pacienții să facă față traumei și recuperării.

Prevenirea complicațiilor și asigurarea unei îngrijiri rapide sunt esențiale pentru recuperarea de la sindromul de strivire. În cazuri extreme, fără tratament adecvat, sindromul poate duce la complicații grave, inclusiv insuficiență renală permanentă și moarte.