Simptome
Simptomele tendinitei calcificante includ:
- Durere acută sau cronică la nivelul articulației afectate, care se poate agrava la mișcare sau noaptea.
- Rigiditate și limitare a mișcării în articulația respectivă.
- Senzație de sensibilitate sau umflătură la nivelul tendonului afectat.
- Durere care iradiază de la locul depozitelor de calciu.
Cauze
Cauza exactă a formării depozitelor de calciu în tendoane nu este pe deplin înțeleasă. Există mai multe teorii, inclusiv:
- Suprasolicitarea sau traumatismele repetate ale tendonului.
- Modificări în vascularizația tendonului.
- Anomalii metabolice sau modificări în compoziția chimică a sângelui care favorizează depunerea calciului.
Diagnostic
Diagnosticarea tendinitei calcificante se face prin:
- Examinarea fizică și istoricul medical al pacientului.
- Imagistică medicală, cum ar fi radiografiile, care pot evidenția depozitele de calciu în tendon. Ultrasunetele sau RMN-ul pot oferi, de asemenea, detalii suplimentare despre starea tendonului și a țesuturilor înconjurătoare.
Tratament
Tratamentul tendinitei calcificante depinde de severitatea simptomelor și poate include:
- Repaus și modificarea activităților care agravează durerea.
- Aplicarea de gheață pentru a reduce inflamația și durerea.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a controla durerea și inflamația.
- Injecții cu corticosteroizi în zona afectată pentru a reduce inflamația.
- Terapie fizică, inclusiv exerciții de întindere și de fortificare pentru a îmbunătăți mobilitatea și a reduce durerea.
- În cazurile în care tratamentele conservatoare nu sunt eficiente, proceduri minim invazive, cum ar fi extracția cu acul a depozitelor de calciu sau undele de șoc, pot fi considerate pentru a descompune și elimina depozitele de calciu.
- Intervenție chirurgicală pentru a îndepărta depozitele de calciu și a repara tendonul deteriorat poate fi necesară în cazuri severe.
Managementul adecvat al tendinitei calcificante este important pentru a minimiza durerea și pentru a restabili funcția articulației afectate. În multe cazuri, tratamentul conservator poate duce la îmbunătățiri semnificative ale simptomelor.
