Cauze
Efuziunea pericardică poate avea mai multe cauze, printre care:
- Infecții: Virale, bacteriene, fungice sau parazitare
- Boli Autoimune: Cum ar fi lupusul și artrita reumatoidă
- Leziuni: La nivelul inimii sau pericardului, ca urmare a unui accident sau a unei proceduri medicale
- Cancer: Metastaze sau cancer al pericardului
- Insuficiență Renală: Datorată acumulării de deșeuri în sânge
- Hipotiroidism: Niveluri scăzute de hormoni tiroidieni
- Medicamente: Anumite medicamente pot cauza efuziune pericardică ca efect secundar
Simptome
Simptomele efuziunii pericardice depind de cantitatea de lichid și de rapiditatea cu care acesta se acumulează. Pot include:
- Dispnee (dificultăți de respirație)
- Durere toracică, adesea în zona inimii
- Tuse
- Oboseală și slăbiciune
- Palpitații
Diagnostic
Pentru diagnosticarea efuziunii pericardice, medicii pot utiliza următoarele investigații:
- Ecocardiografie: Este metoda de diagnosticare principală și poate detecta prezența lichidului în pericard.
- Radiografie toracică: Poate arăta o siluetă cardiacă mărită.
- Tomografie computerizată (CT) sau Rezonanță Magnetică (RMN): Poate oferi imagini detaliate ale inimii și pericardului.
- Analize de sânge: Pot identifica infecții, probleme renale, sau alte afecțiuni.
Tratament
Tratamentul efuziunii pericardice depinde de cauza subiacentă și de severitate:
- Pericardiocenteză: Este o procedură în care se folosește un ac pentru a îndepărta lichidul din pericard.
- Medicamente antiinflamatoare: Cum ar fi ibuprofenul, pot fi utilizate pentru a reduce inflamația și a ameliora durerea.
- Tratarea cauzei de bază: De exemplu, antibiotice pentru infecții bacteriene, terapie hormonală pentru hipotiroidism, sau chimioterapie pentru cancer.
În cazurile severe, efuziunea pericardică poate provoca tamponadă cardiacă, o afecțiune amenințătoare de viață care necesită intervenție medicală de urgență.
