Disociația atrio-ventriculară, simptome, cauze, tratament

Disociația atrio-ventriculară (AV) este o condiție în care atriumul (camerele superioare ale inimii) și ventriculul (camerele inferioare ale inimii) bătăie independent unul de celălalt. În mod normal, contracțiile atriale și ventriculare sunt coordonate între ele prin sistemul de conducere cardiacă, permițånd ca sångele să fie pompat eficient din inimă în corp și plămåni.

Mecanism

În disociația AV, atriumul și ventriculul nu mai sunt sincronizate. Asta înseamnă că nodulul sinusal poate declanșa o contracție atrială, dar aceasta nu este transmisă corespunzător la ventriculi, sau ventriculii pot avea propriul lor ritm de contracție care nu este coordonat cu atriumul.

Cauze

Disociația atrio-ventriculară poate avea mai multe cauze, cum ar fi:

  • Bloc AV complet (Bloc atrioventricular de gradul III): Nu există nicio comunicare electrică între atrii și ventriculi.
  • Ritmuri ventriculare accelerate: Cum ar fi tahicardia ventriculară.
  • Boli sau leziuni ale inimii: Care afectează sistemul de conducere, cum ar fi infarctul miocardic.

Diagnostic

Diagnosticul de disociație AV se bazează pe interpretarea electrocardiogramei (ECG), care va arăta ritmuri atriale și ventriculare care nu sunt coordonate. De exemplu, într-un ECG cu disociație AV, undele P (reprezentånd activitatea atrială) și complexele QRS (reprezentånd activitatea ventriculară) vor apărea la rate și intervale neregulate și nelegate.

Tratament

Tratamentul disociației atrio-ventriculară depinde de cauza subiacentă și de simptomele pacientului. Managementul poate include:

  • Tratarea Cauzei Subiacente: Cum ar fi reechilibrarea electroliților, tratarea infarctului miocardic sau a altor afecțiuni cardiace.
  • Marcare Cardiacă: Pentru pacienții cu bloc AV complet sau cu ritmuri ventriculare inadecvate.
  • Medicație: Poate fi necesară pentru a gestiona simptomele sau pentru a trata cauzele subiacente, cum ar fi medicamente antiaritmice pentru aritmii.

În cazurile în care disociația AV nu produce simptome sau probleme hemodinamice semnificative, managementul specific poate să nu fie necesar, dar monitorizarea continuă este importantă pentru a detecta orice deteriorare ulterioară a funcției cardiace.