Obstrucția congenitală a ductului nazolacrimal: Acesta este cel mai frecvent tip de obstrucție a aparatului lacrimal la nou-născuți. Este cauzată de persistența unei membrane la nivelul ductului nazolacrimal, care drenează lacrimile în nas. Simptomele includ lacrimare excesivă (epifora) și mucus sau puroi în colțul intern al ochiului. Tratamentul constă adesea în masaj al sacului lacrimal și, dacă simptomele persistă, este posibilă intervenția chirurgicală pentru a deschide ductul obstruat.
Atrezia punctului lacrimal: În această afecțiune, punctele lacrimale (mici deschideri la nivelul pleoapei, unde lacrimile sunt drenate din suprafața oculară) nu se dezvoltă corespunzător. Aceasta poate duce la epifora. Tratamentul poate implica crearea unei noi deschideri (punctoplastie) pentru a permite drenarea adecvată a lacrimilor.
Canaliculul dublu sau bifurcat: Uneori, în loc să existe un singur canal lacrimal care duce de la punctul lacrimal la sacul lacrimal, pot exista două. Aceasta este de obicei o descoperire incidentală și rareori cauzează simptome.
Dacriocele: Este o dilatare congenitală a sacului lacrimal, care apare ca o tumefiere blândă și albastră sub piele, între ochi și nas. Poate fi însoțită de dacriocistită congenitală.
Hipoplazia sau aplazia aparatului lacrimal: Aceasta se referă la dezvoltarea incompletă sau absența unor părți ale sistemului de drenaj lacrimal. Aceasta poate duce la epifora, dar severitatea simptomelor poate varia.
Dermoidul epibulbar: Deși nu este strict legat de sistemul lacrimal, un dermoid epibulbar este o tumoare benignă care se poate dezvolta în apropierea părții laterale a ochiului și poate interfera cu drenarea lacrimilor.
Dacă se suspectează o anomalie congenitală a aparatului lacrimal la un copil, este esențială consultarea unui medic oftalmolog pentru evaluare și recomandări privind tratamentul. Cu abordarea adecvată, majoritatea acestor afecțiuni pot fi tratate cu succes.
