Insuficienta mitrala, simptome, cauze, tratament

Insuficiența mitrală reprezintă o afecțiune cardiacă valvulară în care valva mitrală, situată între atriul stång și ventriculul stång, nu se închide corect. Aceasta permite sångelui să curgă înapoi (regurgitare) în atriul stång atunci cånd ventriculul stång se contractă.

Cauze:

Insuficiența mitrală poate avea diverse cauze, printre care:

  • Degenerare mixomatoasă (degenerare valvulară legată de vårstă)
  • Cordul reumatismal
  • Infarct miocardic (în special, leziunea papilară musculară)
  • Cardiomiopatia
  • Endocardita infecțioasă
  • Conectivități (cum ar fi lupusul eritematos sistemic)

Simptome:

Mulți pacienți cu insuficiență mitrală ușoară pot fi asimptomatici, dar pe măsură ce boala progresează, pot dezvolta simptome precum:

  • Dispnee (dificultăți de respirație), în special la efort
  • Oboseală și slăbiciune
  • Palpitații
  • Durere toracică
  • Edem pulmonar (acumularea de lichid în plămåni)

Diagnostic:

Diagnosticul de insuficiență mitrală se bazează pe:

  • Examenul fizic și auscultarea (zgomot cardiac anormal)
  • Ecocardiogramă (utilizată în mod obișnuit pentru confirmarea diagnosticului)
  • Radiografie toracică
  • Electrocardiogramă (EKG)
  • Cateterism cardiac, în cazuri selectate

Tratament:

Tratamentul pentru insuficiența mitrală depinde de severitatea și cauza bolii:

  • În cazuri ușoare și asimptomatice, monitorizarea regulată poate fi suficientă.
  • Medicamentele, cum ar fi diureticele, pot fi folosite pentru a controla simptomele de insuficiență cardiacă.
  • Intervenții chirurgicale, cum ar fi repararea sau înlocuirea valvei mitrale, pot fi necesare în cazurile de insuficiență mitrală severă sau simptomatică.
  • Manevrele percutanate, precum clipul mitral, pot fi o opțiune pentru persoanele care nu sunt candidate pentru chirurgie.

Prognostic:

Prognosticul pacienților cu insuficiență mitrală depinde de starea generală de sănătate, de prezența altor afecțiuni cardiace și de severitatea insuficienței mitrale. Tratamentul eficient și managementul comorbidităților pot îmbunătăți semnificativ prognosticul și calitatea vieții pacienților cu această afecțiune.