Agnozia
Agnozia este o tulburare neuropsihologică caracterizată prin incapacitatea de a recunoaște și de a identifica obiecte, persoane, sunete, forme sau mirosuri, în timp ce funcția senzorială specifică, cum ar fi vederea sau auzul, nu este afectată. Cu alte cuvinte, senzorii funcționează corect, dar creierul nu poate interpreta informațiile pe care le primește.
Agnozia poate fi cauzată de leziuni cerebrale în zonele care sunt responsabile pentru interpretarea percepțiilor senzoriale, cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, traumele cerebrale, tumori sau boli neurodegenerative ca Alzheimer.
Tipuri comune de agnozie includ:
- Agnozia vizuală: Dificultatea de a recunoaște obiectele vizuale, în ciuda vederii normale. Acest tip include prosopagnozia, care este incapacitatea de a recunoaște fețele.
- Agnozia auditivă: Probleme în recunoașterea sunetelor, chiar dacă auzul este bun.
- Agnozia somato-senzorială: Incapacitatea de a recunoaște obiectele prin atingere, chiar dacă funcțiile tactile sunt normale.
- Agnozia spațială: Dificultate în înțelegerea relațiilor spațiale sau în navigarea în spațiu, ceea ce poate duce la probleme de orientare.
- Anozognosia: Un tip special de agnozie, unde o persoană nu este conștientă sau nu recunoaște propria boală sau dizabilitate, adesea asociată cu alte deficiențe neurologice.
Diagnosticul agnoziei se bazează pe evaluarea clinică și testele neuropsihologice care măsoară diferite tipuri de percepție și recunoaștere. Imagistica cerebrală, cum ar fi RMN sau CT, poate fi de asemenea utilizată pentru a identifica leziuni sau anomalii cerebrale.
Tratamentul pentru agnozie se concentrează pe compensarea dificultăților și reabilitarea neurologică. De exemplu, terapia ocupațională sau vorbirea și terapia limbajului pot fi folosite pentru a ajuta pacienții să dezvolte strategii pentru a se descurca cu deficitul lor. În unele cazuri, tehnologia asistivă poate ajuta în adaptarea la pierderile de recunoaștere. Deoarece agnozia este adesea un simptom al unei condiții neurologice mai largi, managementul său poate implica de asemenea tratamentul afecțiunii subiacente.