Simptomele sindromului Alport pot varia și pot include:
- Hematurie (prezența sângelui în urină), care poate fi detectată vizual sau prin teste de laborator
- Proteinurie (prezența proteinelor în urină)
- Pierderea progresivă a funcției renale, care poate duce la insuficiență renală cronică
- Pierdere a auzului sau surditate, care poate fi progresivă în timp
- Anomaliile oculare, cum ar fi lenticonul anterior (bombarea anterioară a cristalinului) și petele retiniene
Cauzele sindromului Alport sunt legate de mutațiile genetice care afectează producția sau structura colagenului în glomeruli și alte țesuturi. Cel mai des, boala se transmite legat de cromozomul X, ceea ce înseamnă că bărbații sunt mai grav afectați decât femeile, deoarece au doar un cromozom X. Cu toate acestea, există și forme cu transmitere autozomal recesivă și autozomal dominantă ale sindromului Alport.
Tratamentul sindromului Alport este în principal simptomatic și vizează gestionarea complicațiilor asociate, cum ar fi controlul tensiunii arteriale și menținerea funcției renale cât mai mult posibil. În cazul insuficienței renale avansate, poate fi necesară dializa sau transplantul de rinichi. Pentru pierderea auzului, pot fi necesare dispozitive auditive sau alte forme de intervenție.
Monitorizarea medicală regulată și îngrijirea coordonată de către un nefrolog (specialist în rinichi) și alți profesioniști medicali sunt esențiale pentru gestionarea sindromului Alport și a complicațiilor sale pe termen lung. De asemenea, consilierea genetică este utilă pentru familiile afectate, pentru a înțelege riscul de recurență a bolii în viitoarele sarcini.
