Sindromul Wellens, simptome, cauze, tratament

Sindromul Wellens, cunoscut și ca semnul Wellens sau sindromul T ondulat Wellens, reprezintă o serie de modificări electrocardiografice specifice care sunt asociate cu o stenoză critică (îngustare) a arterei coronare anterioare descendente (LAD). Sindromul Wellens este un avertisment grav și indică un risc iminent de infarct miocardic anteroseptal, dacă nu se intervine.

Caracteristici ECG: Modificările ECG în sindromul Wellens sunt în principal în derivațiile precordiale V2 și V3 și pot include:

  1. Onda T adåncă în mod bipazic (partea inițială a undețului T este pozitivă, iar partea a doua este negativă).
  2. Onda T inversată simetrică.

Aceste modificări apar de obicei în perioada de pauză între episoadele de durere toracică și pot fi ușor trecute cu vederea sau interpretate greșit ca fiind non-specifice.

Semnificație clinică: Sindromul Wellens indică faptul că o zonă semnificativă a mușchiului inimii este ischemică (nu primește suficient sånge), dar nu este încă necrozată (moartă). Aceasta este o ocazie terapeutică de a preveni un infarct miocardic masiv, adesea prin intervenție coronariană percutanată (angioplastie) sau chirurgie de bypass coronarian.

Tratament: Tratamentul de alegere pentru pacienții cu sindromul Wellens este cateterismul cardiac urmat de revascularizare, fie printr-o angioplastie cu stent, fie printr-o intervenție chirurgicală de bypass coronarian, în funcție de anatomia vasului afectat și de circumstanțe.

Este crucial să se recunoască sindromul Wellens cåt mai devreme posibil, deoarece acești pacienți au un risc foarte mare de a dezvolta un infarct miocardic în curånd după prezentarea inițială. În plus, este important să se evite testul de stres la acești pacienți, deoarece ar putea precipita un infarct miocardic.

Dacă se suspectează sindromul Wellens, este esențial să se consulte rapid un cardiolog pentru evaluare și tratament adecvat.